Ce se mai pregateste prin Parlament

Luni 23 martie 2009, a fost o zi trista pentru ONGurile carora le pasa de ce se intampla cu Ordonantele de Urgenta ale Guvernului 27/2008 si 114/2007. Si, daca ar intelege intr-adevar ce se intampla, ar fi o zi trista pentru multi oameni din tara asta. “Norocul” lor ca nu inteleg si pot dormi linistiti, pana cand se vor trezi ca i-a lovit “ceva”, din senin.

Si iata ce ii va lovi:

Parlamentul Romaniei se pregateste sa respinga transformarea in legi a celor 2 ordonante care, in acest moment, sunt singura noastra speranta la o viata cat de cat sanatoasa si cat de cat de calitate, in mediul urban.

Pregatirile Parlamentului pentru a ne respinge acest drept la sanatate, aer curat, spatiu public, sunt foarte elegante: ele iau forma amanarilor, amendamentelor, discursurilor mieroase si pline de zambete sau taioase si convingatoare.
De ce se pregateste respingerea sau modificarea totala a celor 2 ordonante?! Simplu – ati ghicit deja raspunsul: pentru ca interesele economice individuale – sa le spunem generic mafia imobiliara – sunt mult mai puternice decat sanatatea si nevoile oamenilor de rand. Care sunt pasivi si nu se lupta deloc pentru interesul lor – desigur, pentru ca sunt prea ocupati de grijile personale. Ceea ce convine de minune mafiei! Si, in egala masura, alesilor nostri, cu functii de decizie, care stiu sa se lupte pentru interesul lor individual, stiu sa faca aliante avantajoase si…care nu prea au alte ocupatii si griji personale in afara de asta.

Desigur, motivul oficial pentru respingere sau modificari este “nevoia de autonomie locala” – cu alte cuvinte “lasati-ne, dom’ne, sa facem ce vrem noi la noi in oras, ce atatea norme europene si statistici cu copii bolnavi de astm sau cancer de plaman…nu vedeti ce voinici si sanatosi suntem noi?? ce alte dovezi va mai trebuie ca ne facem bine treaba, de aproape 15 ani??”

Toata povestea cu cele 2 ordonante a culminat azi, cu o “dezbatere publica”, propusa de Comisia pentru Administratie Publica, Amenajarea Teritoriului si Echilibru Ecologic a Camerei Deputatilor, la care au fost invitati sa ia cuvantul reprezentanti ai autoritatilor locale din tara.

Dupa luni intregi de amanare (dupa cum vedem, ordonatele dateaza din 2007-2008), scrisori deschise si mitinguri ale ONGurilor, solicitari, telefoane, constatari ale expertilor independenti, bine ca a fost dezbatere publica! Si asta nu pentru ca ar fi Comisia foarte draguta – asa cum a incercat sa sugereze tanti presedinte (nu “presedinta”, cum zic alesii nostri) – ci pentru ca ar fi fost ilegal altfel!

Ma rog, nu a fost chiar dezbatere, ci luari si reluari de pozitie ale autoritatilor locale, acuze si jigniri aduse celor cativa reprezentanti ai societatii civile – care au avut permisiunea sa vorbeasca timp de cam 10 minute in total.

Chiar ar fi excelent daca toate ONGurile de protectia mediului si protectie sociala din tara ar putea auzi ce s-a spus despre ele in aceasta “dezbatere”: ca se impotrivesc dezvoltarii tarii, ca stau degeaba pe fonduri internationale, ca vor raul oamenilor de rand, ca de fapt nu reprezinta interesele nimanui – ba din contra, ca nu vor sa aiba un dialog, respectiv ca au intentii bune dar ca exagereaza sau sunt incompetente.

Poate, cu ocazia acestor injurii, se gandesc si ONGurile sa se solidarizeze si sa faca front comun…ce bine ar fi! Stiti povestea aia cu “unde-s doi, puterea creste…”
Ce a mai fost interesant la “dezbatere”: primarul Constantei a venit cu un grup mare de sustinatori solizi (la propriu) si doamne (admiratoare, probabil), care radeau strategic sau scoteau zgomote guturale atunci cand lua cuvantul vreun aparator al ordonantelor. Iar ONGistii au trait, pentru un moment, nostalgia mineriadelor; desigur, si primarul Constantei – un personaj in sine – este si el PSDist, deci foloseste metodele clasice de discurs si intimidare, invatate de la inaintasi de seama.

Ne-am “bucurat” sa remarcam o deosebita prietenie intre membri Comisiei din Camera Deputatilor (inclusiv tanti presedinte cea zambitoare si nenea secretar) si reprezentantii autoritatilor locale. Desigur, si arhitectii sefi, care mananca o paine de cateva mii de euro lunar de la autoritatile locale, sunt legati in aceasta prietenie; se bateau pe spate si se aparau unii pe altii cu inflacarare. Asa ca acum putem “sta linistiti”, ca stim clar ce interese va proteja aceasta Comisie: interesul primariilor; care, la randul lor, protejeaza interesele investitorilor imobiliari – puteti sa le spuneti si oamenii cu banu’ sau mafia.

Un cerc vicios in toata regula, mascat in discursul democratiei. Un alt discurs cu care s-a batut apa in piua a fost nevoia de investitori, de investitii, de dezvoltare rapida. Dar, cum era de asteptat, s-a evitat discutia despre efectele si costurile pe termen lung ale dezvoltarii – efecte negative asupra sanatatii si calitatii vietii oamenilor de rand, din intreaga tara, costuri mult mai mari decat investitiile si profiturile initiale.
Acestea sunt costurile si efectele negative care ii vor lovi pe oameni, din senin, mai rau decat orice criza economica, daca nu se trezesc la timp.

Din pacate, tot acest cerc vicios este finantat din banii nostri, pentru ca noi platim salariile imense, jeepurile, vilele, excursiile, accesoriile dragilor nostri alesi, pe care voturile noastre nu-i satura, pentru ca – vorba aceea – voturile nu-ti tin de foame, iar burtile sunt destul de mari si rotunde…
Poate putin spatiu verde si putin mers pe jos n-ar strica nici acestor burti!